O nouă condamnare la CEDO pentru condiţiile de detenţie. Flamînzeanu c. România. Notă de Anca Stoian – Penalmente relevant - analize de drept penal

  • Abonează-te


  • O nouă condamnare la CEDO pentru condiţiile de detenţie. Flamînzeanu c. România. Notă de Anca Stoian


    Sursa: Asociaţia de studii în dreptul constituţional şi drepturile omului (ASDCDO)

    La data de 12 aprilie 2011, CEDO a condamnat, din nou, România, pentru condiţiile de detenţie, în cauza Flamînzeanu (nr 56664/08).

    În fapt, reclamantul, Marian Flamînzeanu, s-a nascut în 1981 şi se afla în prezent în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru tâlhărie.

    În 2003, acesta a căzut accidental, fracturându-şi coloana vertebrală. Reclamantul a suferit o intervenţie chirurgicală pentru consolidarea coloanei, care a necesitat, printre altele, aplicarea unei placi metalice şi a unei sonde urinare (aceasta din urmă fiind îndepartată după o evoluţie nefavorabilă).

    Acuzat de comiterea unei tâlhării, reclamantul a fost arestat preventiv la 16 ianuarie 2006. Din cauza unor tulburări ale micţiunii, acesta a fost obligat să recurgă la utilizarea unui cateter urinar. Între februarie şi mai 2006, domnul Flamînzeanu a fost supus mai multor examene medicale din care a reieşit nevoia unei noi intervenţii chirurgicale. La 6 iunie 2006, în urma unui aviz favorabil al Comisiei de expertiză de la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML), Tribunalul Teleorman a dispus punerea temporară în libertate, din motive medicale.

    La 14 septembrie 2006, reclamantul a fost reincarcerat în Penitenciarul Rahova. În 2008, acesta a fost condamnat la 7 ani de inchisoare.
    În perioara ianuarie-octombrie 2006, din motive medicale, d-l Flamînzeanu a fost internat de mai multe ori în spitale (civile şi de penitenciar), iar în decembrie 2007, reclamantul a cerut întreruperea executării pedepsei, însă comisia de expertiză de la INML a constat că, în ciuda patologiei severe, acesta poate fi tratat în inchisoare, cu condiţia ca prescripţiile medicale să fie respectate cu stricteţe.

    O nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă la 4 februarie 2009, pe motiv că reclamantul a refuzat să se supună unui nou examen medical la INML.

    La 25 februarie 2009, domnul Flamînzeanu a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu. Acuzând dureri, acesta a fost spitalizat între 9 şi 13 aprilie 2009 la Penitenciarul Spital Colibaşi, unde a fost supus mai multor examene medicale.

    La 5 noiembrie 2009, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Jilava, unde se afla şi în prezent.

    Invocând art.3 din Convenţie, domnul Flamînzeanu s-a plâns de condiţiile de detenţie din Penitenciarele Rahova, Giurgiu şi Jilava, în special de supra aglomerarea celulelor şi de deficienţele de administrare a medicamentelor sale.

    Curtea a observat faptul că din dosarul medical al reclamantului reiese faptul că acesta a fost supus mai multor examene specializate. În plus, în cursul numeroaselor internări în spitale civile ori de penitenciar, el a primit asistenţa de rutină şi de urgenţă, inclusiv o intervenţie chirurgicală (zona vizată fiind coloana vertebrală) şi de mai multe şedinţe de reabilitare. Pe de altă parte, din dosar reiese că autoritaţile penitenciarelor au pus în mod regulat la dispoziţia reclamantului echipamentul medical prescris, iar acesta a fost liber să se plângă judecatorului de orice presupusă deficienţă în furnizarea tratamentului (fapt confirmat de numeroasele plângeri făcute de domnul Flamînzeanu). Cu toate acestea, dacă CEDO poate accepta faptul că, în general, autorităţile au reacţionat adecvat la problemele de sănătate ale reclamantului prin furnizarea tratamentului prescris, nu aceeaşi concluzie se poate impune în situaţia specială a domnului Flamînzeanu, care este obligat să recurgă zilnic la sonde urinare şi care suferă de o paralizie parţială a membrelor inferioare.

    În ciuda faptului că Guvernul a susţinut faptul că acele condiţii de detenţie din Penitenciarul Rahova sunt în conformitate cu art. 3 din Convenţie, acesta nu a furnizat date concrete cu privire la numărul de deţinuţi sau spaţiul efectiv de care beneficia reclamantul; astfel, reamintind cauzele similare (a se vedea Artimenco c. România şi Brânduşe c. România), Curtea a făcut apel la principiul affirmanti incumbit probatio, Guvernul fiind singurul care ar fi putut avea acces la informaţii susceptibile de a confirma sau infirma cele spuse de reclamant, simplul fapt de a preciza că au fost îndeplinite exigenţele ce rezultă din art.3 nefiind elemente susceptibile de probă. Chiar presupunând, în absenţa informatţilor Guvernului, că rata de ocupare a celulei reclamantului ar fi fost conformă cu exigenţele, Curtea a constatat incompatibilitatea condiţiilor sanitare şi de igiena (inclusiv accesul limitat la duşuri) cu starea de sănătate a domnului Flamînzeanu şi cu recomandările medicale.
    În ceea ce priveşte Penitenciarul Jilava, Curtea a observat că din rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din februarie 1999, respectiv iunie 2006 , dar şi din rapoartele Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului (din septembrie 2004) reiese faptul că acele condiţii de detenţie au fost clasificate ca fiind „deplorabile”, „alarmante”, „uimitoare”.

    Mai mult decât atât, Curtea a notat că reclamantul a fost transferat în vederea examenelor medicale într-un vehicul nepotrivit în raport de starea sa de sănătate şi că acesta a trebuit să aştepte mai multe ore într-o celulă fără facilităţi apropiate handicapului său. În această privinţă, Curtea sesizează că este de dorit a se asigura transferul deţinuţilor bolnavi în condiţii corespunzătoare şi oferirea unei supravegheri medicale adecvate.

    Curtea admite că, în speţă, nu există niciun indiciu că ar fi existat o intenţie de a-l umili sau înjosi pe reclamant, însă, absenţa unui astfel de scop nu exclude constatarea încălcării articolului 3 ( CEDO s-a pronunţat în acelaşi sens şi într-o cauză anterioară, şi anume Peers c. Grecia, 28524/95).

    Cu privire la situaţia specială a reclamantului , Curtea a considerat că efectele cumulate pe o perioada de timp semnificativă a condiţiilor materiale de detenţie şi a handicapului său au prezentat greutăţi de o intensitate care exced nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei .

    După ce a constatat că reclamantul nu a beneficiat de condiţiile materiale de detenţie adecvate handicapului sau, Curtea a menţionat că nu este necesar să se pronunţe asupra celorlalte acuzaţii, în special expunerea la fum de ţigară şi absenţa unui asistent personal. În consecinţă, CEDO a conchis că există o violare a articolului 3 din Convenţie şi a dispus acordarea de către statul român a unei sume de 10 000 de euro, cu titlu de daune morale (sumă cerută de reclamant).

    Iată aşadar că, la o saptămână distanţă de la cea mai recentă condamnare, Akbar c. România , ţara noastră a fost din nou condamnată pentru violarea articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai precis pentru condiţiile de detenţie.

    Curtea a reaminit că art. 3 al Convenţiei consacră una din valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. Acesta interzice în termeni absoluţi tortura şi tratamentele inumane ori degradante. CEDO a reamintit, prin intermediul acestei speţe, că măsurile privative de libertate pot implica adesea suferinţă şi umilire, însă nu se poate considera că detenţia constituie în sine o problemă ce se situează pe terenul articolului 3 din Convenţie. De asemenea, acest articol nu poate fi interpretat în sensul stabilirii unei obligaţii generale de a elibera un deşinut din motive de sănătate sau transferarea într-un spital civil pentru a-i permite sa obţină un tratament medical de un anumit tip.

    Cu toate acestea, art. 3 din Convenţie impune statului asigurarea ca o persoană este deţinută în condiţii compatibilie cu respectarea demnităţii umane, că modalităţile de aplicare a măsurii nu depăşesc nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei.

    The following two tabs change content below.
    Avocat colaborator la SCPA Sergiu Bogdan & Asociaţii - Baroul Cluj
    tel. 0748.149.840
    Articole relevante publicate:
    1. Problematica violenţei exercitate într-un joc sportiv. Posibilitatea imputării faptei prevăzute de norma penală - Caiete de drept penal, nr. 2/2010
    2. Sancţionarea accesului neautorizat la o reţea wireless şi utilizarea fără drept a serviciului de Internet. Analiză de lege lata, lege ferenda, cu trimitere la elemente de drept comparat - Caiete de drept penal, nr. 2/2011
    3. Problematica violenţei exercitate într-un joc sportiv (II). Răspunderea penală a participanţilor la jocul sportiv - Caiete de drept penal, nr. 3/2011
    4. Unele consideraţii cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 5 lit. b) şi e) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Pandectele Române, nr. 9/2012
    5. Unele aspecte în legătură cu infracţiunile informatice din perspectiva legislaţiei în vigoare, precum şi a noului Cod penal, Dreptul, nr. 10/2012
    6. Dematerializarea obiectului material al infracţiunii în contextul evoluţiei tehnologice şi consecinţele acesteia, Dreptul, nr. 9/2013

    Materiale conexe:

    Adaugaţi un comentariu

    Mailul Dvs. NU va fi făcut public. Completaţi câmpurile obligatorii *

    *
    *