Jurisprudenţa CEDO în materia arestului preventiv » Penalmente relevant - analize de drept penalPenalmente relevant - analize de drept penal

  • Abonează-te


  • Jurisprudenţa CEDO în materia arestului preventiv


    Sursa: Lonneke Stevens, Pre-Trial Detention: The Presumption of Innocence and Article 5 of the European Convention on Human Rights Cannot and Does Not Limit its Increasing Use, European Journal of  Crime, Criminal Law and Criminal Justice, vol. 17, 2009, p. 165–180

    Din moment ce în practică ne întalnim deseori cu instituţia arestului preventiv, sugerăm câteva cauze din jurisprudenţa CEDO pe care le consideram relevante.

    1. Clooth c. Belgia / Kemmache c. Franta / Labita c. Italia

    În mare, s-a avut în vedere de către Curte faptul că, este de datoria autorităţilor judiciare naţionale să asigure ca perioada de detenţie să nu depăşească o perioadă rezonabilă. Pentru aceasta, Curtea a statuat că necesită examinate toate circumstanţele ce sunt în acord ori dezacord cu existenţa unei necesităţi reale – justificate de interesul public, în ceea ce priveşte menţinerea măsurii.

    2. Yagci & Sargin c. Turcia

    Curtea a statuat că cele patru motive susceptibile să ducă la aplicarea unei măsuri privative de libertate (desprinse din Smirnova c. Rusia) trebuie evaluate individual, fără a se utiliza un raţionament stereotip.

    3. Latasiewic c. Polonia / G.K. c. Polonia / Jabloński c. Polonia / Neumeister c. Austria

    În mare, s-a avut în vedere faptul că, pe lângă temeiul suficient şi indiciile rezonabile, este necesar ca nicio altă măsură alternativă să nu fie susceptibilă a satisface interesul public. Curtea a statuat că interesul public ar putea fi la fel de bine satisfăcut prin utilizarea instituţiei eliberării pe cauţiune ori punerii sub supraveghere.

    4. Hendriks c. Olanda / Prokopyszyn c. Poland

    Curtea a considerat că o perioadă de 6 luni (respectiv 5 luni) de arest preventiv nu încalcă ideea de durată rezonabilă a arestului, aceasta fiind evident mai scurtă decât cele unde s-a constatat încălcarea Convenţiei (cazul Lettelier şi Smirnova unde s-a avut în vedere o perioadă de detenţie de aproximativ 3 ani, respectiv 4 ani).

    5. W.B. c. Polonia

    Curtea a considerat că o perioadă de arest preventiv în cuantum de 18 luni “nu este foarte semnificativă”.

    6. Hengl c. Austria

    Comisia nici măcar nu a analizat cazul in concreto, statuând faptul că o perioadă de 3 luni de arest preventiv pentru suspiciuni de fraudă, reprezintă un termen rezonabil.

    7. Chodecki c. Polonia / Wedler c. Polonia / Kreps c. Polonia / Sulaoja c. Estonia / Patsuria c. Georgia

    Curtea a considerat că s-a produs o încălcare a Convenţiei pe motiv că nu s-a luat o măsură alternativă, deşi perioada de arest preventiv a atins pragul de:

    Chodecki c. Polonia (3 ani si 11 luni)

    -Wedler c. Polonia (3 ani)

    -Kreps c. Polonia (4 ani si 3 luni)

    -Sulaoja c. Estonia (un an si 6 luni)

    -Patsuria c. Georgia (9 luni)

    8. Ilijkov c. Bulgaria / Hamanov c. Bulgaria / Iovchev c. Bulgaria / Dolgova c. Rusia

    În mare, Curtea a avut în vedere faptul că din moment ce măsura trebuie să fie supusă controlului judiciar (H.Ö. c. Germania / Sağat et al. c. Turcia / Szofer c. Polonia / Wegrzyn c. Polonia / Prokopyszyn c. Polonia), acesta nu trebuie să fie doar unul formal. Astfel, o instanţă naţională nu poate în mod repetat să menţină măsura cu motivarea simplă că nu există temei pentru lăsarea în libertate a suspectului, obligându-l astfel pe acesta să ofere aceste temeiuri. Cu alte cuvinte, instanţa naţionala trebuie să caute temeiuri în favoarea arestatului, simpla respingere a cererii de eliberare pe motiv că nu există temeiuri, nu face decât ca acest control să fie unul pur formal.

    9. Becciev c. Moldova / Govorushko c. Rusia

    Curtea a statuat că, ignorarea sistematică a argumentelor în favoarea eliberării nu reprezintă un control judiciar efectiv. Acest fapt poate fi desprins din cererile repetate pe o perioada lungă de timp ale suspectului, de a fi eliberat pe cauţiune ori sub control judiciar.

    10. Van der Tang c. Spania

    Deşi trebuie să existe un control judiciar efectiv, faptul că suspectul nu a invocat în favoarea sa temeiuri pentru eliberare ori  măsuri alternative realiste, această atitudine poate reprezenta un argument pentru menţinerea măsurii.

     

    Nota: problematica pericolului concret ar merita a fi analizata în mod separat, aceasta fiind se pare cea mai discutată noţiune în materia măsurii arestului preventiv.

    The following two tabs change content below.
    Avocat colaborator la SCPA Sergiu Bogdan & Asociaţii - Baroul Cluj
    tel. 0748.149.840
    Articole relevante publicate:
    1. Problematica violenţei exercitate într-un joc sportiv. Posibilitatea imputării faptei prevăzute de norma penală - Caiete de drept penal, nr. 2/2010
    2. Sancţionarea accesului neautorizat la o reţea wireless şi utilizarea fără drept a serviciului de Internet. Analiză de lege lata, lege ferenda, cu trimitere la elemente de drept comparat - Caiete de drept penal, nr. 2/2011
    3. Problematica violenţei exercitate într-un joc sportiv (II). Răspunderea penală a participanţilor la jocul sportiv - Caiete de drept penal, nr. 3/2011
    4. Unele consideraţii cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 5 lit. b) şi e) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Pandectele Române, nr. 9/2012
    5. Unele aspecte în legătură cu infracţiunile informatice din perspectiva legislaţiei în vigoare, precum şi a noului Cod penal, Dreptul, nr. 10/2012
    6. Dematerializarea obiectului material al infracţiunii în contextul evoluţiei tehnologice şi consecinţele acesteia, Dreptul, nr. 9/2013

    Materiale conexe:

    Adaugaţi un comentariu

    Mailul Dvs. NU va fi făcut public. Completaţi câmpurile obligatorii *

    *
    *