Jurisprudenţa CEDO în materia arestului preventiv
Sursa: Lonneke Stevens, Pre-Trial Detention: The Presumption of Innocence and Article 5 of the European Convention on Human Rights Cannot and Does Not Limit its Increasing Use, European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice, vol. 17, 2009, p. 165–180
Din moment ce în practică ne întalnim deseori cu instituţia arestului preventiv, sugerăm câteva cauze din jurisprudenţa CEDO pe care le consideram relevante.
1. Clooth c. Belgia / Kemmache c. Franta / Labita c. Italia
În mare, s-a avut în vedere de către Curte faptul că, este de datoria autorităţilor judiciare naţionale să asigure ca perioada de detenţie să nu depăşească o perioadă rezonabilă. Pentru aceasta, Curtea a statuat că necesită examinate toate circumstanţele ce sunt în acord ori dezacord cu existenţa unei necesităţi reale – justificate de interesul public, în ceea ce priveşte menţinerea măsurii.
2. Yagci & Sargin c. Turcia
Curtea a statuat că cele patru motive susceptibile să ducă la aplicarea unei măsuri privative de libertate (desprinse din Smirnova c. Rusia) trebuie evaluate individual, fără a se utiliza un raţionament stereotip.
3. Latasiewic c. Polonia / G.K. c. Polonia / Jabloński c. Polonia / Neumeister c. Austria
În mare, s-a avut în vedere faptul că, pe lângă temeiul suficient şi indiciile rezonabile, este necesar ca nicio altă măsură alternativă să nu fie susceptibilă a satisface interesul public. Curtea a statuat că interesul public ar putea fi la fel de bine satisfăcut prin utilizarea instituţiei eliberării pe cauţiune ori punerii sub supraveghere.
4. Hendriks c. Olanda / Prokopyszyn c. Poland
Curtea a considerat că o perioadă de 6 luni (respectiv 5 luni) de arest preventiv nu încalcă ideea de durată rezonabilă a arestului, aceasta fiind evident mai scurtă decât cele unde s-a constatat încălcarea Convenţiei (cazul Lettelier şi Smirnova unde s-a avut în vedere o perioadă de detenţie de aproximativ 3 ani, respectiv 4 ani).
5. W.B. c. Polonia
Curtea a considerat că o perioadă de arest preventiv în cuantum de 18 luni “nu este foarte semnificativă”.
6. Hengl c. Austria
Comisia nici măcar nu a analizat cazul in concreto, statuând faptul că o perioadă de 3 luni de arest preventiv pentru suspiciuni de fraudă, reprezintă un termen rezonabil.
7. Chodecki c. Polonia / Wedler c. Polonia / Kreps c. Polonia / Sulaoja c. Estonia / Patsuria c. Georgia
Curtea a considerat că s-a produs o încălcare a Convenţiei pe motiv că nu s-a luat o măsură alternativă, deşi perioada de arest preventiv a atins pragul de:
– Chodecki c. Polonia (3 ani si 11 luni)
-Wedler c. Polonia (3 ani)
-Kreps c. Polonia (4 ani si 3 luni)
-Sulaoja c. Estonia (un an si 6 luni)
-Patsuria c. Georgia (9 luni)
8. Ilijkov c. Bulgaria / Hamanov c. Bulgaria / Iovchev c. Bulgaria / Dolgova c. Rusia
În mare, Curtea a avut în vedere faptul că din moment ce măsura trebuie să fie supusă controlului judiciar (H.Ö. c. Germania / Sağat et al. c. Turcia / Szofer c. Polonia / Wegrzyn c. Polonia / Prokopyszyn c. Polonia), acesta nu trebuie să fie doar unul formal. Astfel, o instanţă naţională nu poate în mod repetat să menţină măsura cu motivarea simplă că nu există temei pentru lăsarea în libertate a suspectului, obligându-l astfel pe acesta să ofere aceste temeiuri. Cu alte cuvinte, instanţa naţionala trebuie să caute temeiuri în favoarea arestatului, simpla respingere a cererii de eliberare pe motiv că nu există temeiuri, nu face decât ca acest control să fie unul pur formal.
9. Becciev c. Moldova / Govorushko c. Rusia
Curtea a statuat că, ignorarea sistematică a argumentelor în favoarea eliberării nu reprezintă un control judiciar efectiv. Acest fapt poate fi desprins din cererile repetate pe o perioada lungă de timp ale suspectului, de a fi eliberat pe cauţiune ori sub control judiciar.
10. Van der Tang c. Spania
Deşi trebuie să existe un control judiciar efectiv, faptul că suspectul nu a invocat în favoarea sa temeiuri pentru eliberare ori măsuri alternative realiste, această atitudine poate reprezenta un argument pentru menţinerea măsurii.
Nota: problematica pericolului concret ar merita a fi analizata în mod separat, aceasta fiind se pare cea mai discutată noţiune în materia măsurii arestului preventiv.
Latest posts by George Zlati (see all)
- Alarmarea (art. 37 alin. 1) şi ameninţarea (art. 38) în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Examen de practică judiciară - 12/15/2011
- Art. 65 alin. 2 lit. d) noul Cod penal. Detenţiunea pe viaţă, dreptul de a alege şi jurisprudenţa CEDO. De la Hirst c. Marea Britanie la Frodl c. Austria - 11/18/2011
- Curtea Federală Germană (BGH). Încălcarea drepturilor de autor. Principiul teritoriaţităţii şi identificarea elementului mens rea. - 11/11/2011
- Ne bis in idem. Cazurile reunite C-187/01 şi C-385/01 în faţa Curţii Europene de Justiţie. Autoritatea de lucru judecat priveşte şi soluţiile date de Ministerul Public. - 11/02/2011
- Secţia penală a I.C.C.J. şi sistemele informatice - 11/02/2011
Cuvinte cheie: arest preventiv, CEDO, Chodecki c. Polonia, Clooth c. Belgia / Kemmache c. Franta, control judiciar, Dolgova c. Rusia, durata rezonabila, G.K. c. Polonia, H.Ö. c. Germania, Hamanov c. Bulgaria, Hendriks c. Olanda, Ilijkov c. Bulgaria, interes public, Iovchev c. Bulgaria, Jabloński c. Polonia, Kreps c. Polonia, Labita c. Italia, Latasiewic c. Polonia, masuri alternative, Neumeister c. Austria, Patsuria c. Georgia, Prokopyszyn c. Poland, Sağat et al. c. Turcia, Smirnova c. Rusia, Sulaoja c. Estonia, Szofer c. Polonia, Van der Tang c. Spania, Wedler c. Polonia, Wegrzyn c. Polonia, Yagci & Sargin c. Turcia