Secţia penală a I.C.C.J. şi sistemele informatice

Fără a realiza o analiză in extenso a dec. pen. nr. 2364 din 16 iunie 2010 (disponibilă aici), nu putem să nu ne exprimăm regretul privitor la înţelesul pe care ICCJ l-a atribuit noţiunii de sistem informatic.

Astfel, trecând peste analiza concursului de calificări între fapta prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi cea prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (ICCJ constatând pe just temei faptul că Legea nr. 161/2003 constituie o normă penală specială în raport cu Legea nr. 678/2001), faptul că atunci când s-a făcut referire la sisteme informatice, s-a exemplificat prin mijloace de stocare a datelor precum aparat foto digital, CD ori s-a făcut trimitere la noţiunea de Internet, ne face să concluzionăm că art. 35 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003 ridică cu adevărat probleme.

În ceea ce ne priveşte, ne-am exprimat punctul de vedere cu privire la problematica definiţiei oferite de legiuitor noţiunii de sistem informatic (a se vedea George Zlati, Sancţionarea accesului neautorizat la o reţea wireless şi utilizarea fără drept a serviciului de Internet, Caiete de drept penal, nr. 2/2011, p. 88-92).

Am susţinut astfel faptul că, în baza definiţiei oferite de art. 35 alin. 1 lit. a), noţiunea de sistem informatic este susceptibilă să primească înţelesuri ce ar conferi o aplicabilitate excesivă textelor de incriminare. Spre exemplu, dacă ceea ce caracterizează un sistem informatic este capacitatea acestuia de a a prelucra automat date prin intermediul unui program informatic, practic, orice dispozitiv ce conţine un Firmware (incluzând aici atât aparatul foto digital cât şi dispozitive precum cuptoare cu microunde, televizoare, ceasuri digitale, cuptoare cu microunde, etc. – vezi George Zlati, op. cit., p. 90). Chiar din acest considerent, în dreptul comparat, se regăsesc definiţii ale sistemelor informatice ce oferă printre altele, o listă de dispozitive ce exced noţiunii în cauză (Ibidem.).

Prin urmare, teoretic, trimiterea făcută la un aparat foto digital atunci când s-a avut în vedere un sistem informatic, nu reprezintă o greşită interpretare gramaticală a textului de lege. În schimb, este primul pas spre a considera definiţia în cauză ca fiind mult prea cuprinzătoare, având potenţialul de a încălca principiul legalităţii (dacă ne referim la dificultatea diferenţierii între licitul şi ilicitul penal) ori principiul proporţionalităţii (în ideea în care definiţia ar deveni una atotcuprinzătoare). Or, se prea poate ca ICCJ, să fi plasat din eroare acest dispozitiv sub incidenţa noţiunii de sistem informatic. Această concluzie ar reieşi din formularea ulterioră a Curţii, ce a considerat că “ambii inculpaţi au folosit, pentru stocarea înregistrărilor, mijloace de stocare a datelor informatice, mijloc reprezentat de aparatul de fotografiat digital”. Aşadar, ICCJ acceptă iniţial faptul că aparatul foto digital este un sistem informatic, după care îl clasifică pe acesta ca fiind un mijloc de stocare a informaţiei (mijloc de stocare prevăzut spre exemplu în art. 44 alin. 3 din Legea nr. 161/2003). Raţionamentul nu este unul eronat, din simplul motiv că, aşa cum am menţionat ante, în baza unei interpretări gramaticale aparatul foto digital este un sistem informatic, acesta fiind în acelaşi timp şi un mijloc de stocare (având memorie internă ori un card de date).

Critica rămâne însă valabilă în ceea ce priveşte calificarea aparatului foto digital ca fiind un sistem informatic, tocmai datorită interpretării gramaticale efectuate, textul de lege devenind în aceste condiţii, mai mult decât cuprinzător. A fortiori, dacă aparatul foto digital este un sistem informatic, utilizarea fără drept a acestuia va rezulta în aplicabilitatea art. 42 din lege, aspect ce considerăm că excede intenţiei legiuitorului.

Mai mult, formularea ICCJ este cu atât mai criticabilă cu cât, s-a făcut trimitere şi la înregistrări CD şi Internet, ca fiind exemple ce se află sub incidenţa noţiunii de sistem informatic. În primul rând, CD-ul nu este un sistem informatic, nici măcar în baza unei interpretări gramaticale abuzive a textului de lege. În al doilea rând, eventualele înregistrări făcute pe CD, deşi se realizează prin intermediul unui sistem informatic, nu salvează de critică formularea în cauză. În al treilea rând, Internetul la rândul său, nu este susceptibil să fie calificat ca fiind un sistem informatic.

Acest din urmă aspect, reîntăreşte poziţia conform căreia, definiţia oferită de art. 35 alin. 1 lit. a) este susceptibilă de critică. Şi aceasta deoarece, textul face trimitere şi la ideea de ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate într-o relaţie funcţională. Ori, s-ar putea crede că, din moment ce Internetul este o reţea, putem discuta despre un ansamblu de dispozitive interconectate. Acest raţionament este însă unul eronat. Internetul, este mediul de comunicare, capabil să ofere acces la sistemele informatice din cadrul acestuia (spre exemplu, un site web) şi în niciun caz un sistem informatic.

În concluzie, formulări de tipul:

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor săvârşite de cei trei inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceştia au comis faptele, în oricare dintre modalităţile alternative imputate, numai prin şi cu ajutorul sistemelor informatice (aparat foto digital, înregistrări CD, internet).

sunt periculoase şi necesită evitate. Oricum, chiar dacă am putea concluziona că această formulare nefericită are la bază o simplă eroare de poziţionare a textului, considerăm că este dovada perfectă în ceea ce priveşte necesitatea unei intervenţii legislative. Şi aceasta deoarece, chiar dacă în aceste cazuri, se poate observa că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a plasa aparatele foto digitale sub incidenţa noţiunii de sistem informatic, o interpretare gramaticală a textului, va putea duce la astfel de soluţii contrare (din punctul nostru de vedere) principiului legalităţii ori al proporţionalităţii.

Cuvinte cheie: art. 35 alin. 1 lit. a, avocat drept penal, Caiete de drept penal, criminalitate informatica, cybercrime, George Zlati, ICCJ, infractiuni informatice, Legea 161/2003, principiul legalitatii, sistem informatic

Materiale conexe: