Refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Consecinţe – Penalmente relevant - analize de drept penal

  • Abonează-te


  • Refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Consecinţe


    Sursa: Constantin Sima, Refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, Dreptul, nr. 10/2012, p. 230 şi urm.

    Autorul analizează în lucrarea citată, în ce măsură refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (de exemplu, cea de-a doua probă de sânge) atrage ori nu tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată.

    Concluzia acestuia a fost aceea că, în baza unei interpretări gramaticale a prevederilor art. 87 alin. 5, refuzul în cauză nu atrage consecinţe în sfera răspunderii penale. Argumentul a fost acela că, textul face trimitere la împotrivirea ori sustragerea de la recoltarea tuturor probelor biologice (C. Sima, op. cit., p. 234). Prin urmare, din moment ce legiuitorul nu a făcut o distincţie între una ori mai multe probe biologice, autorul respinge teza conform căreia tipicitatea art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 ar fi îndeplinită şi atunci când refuzul este doar unul parţial şi nu cu privire la toate probele biologice ce necesită a fi recoltate.

    Acceptarea acestei teze, ar atrage atrage următoarea consecinţă – în conformitate cu art. 194 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, calculul retroactiv al alcoolemiei nu mai poate fi efectuat.

    Cu privire la această consecinţă, autorul apreciază că, drept sancţiune implicită, inculpatul acceptă practic singura probă în baza căreia a fost stabilită alcoolemia (Ibidem).

    În ceea ce ne priveşte, în legătură cu tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, avem unele rezerve în a achiesa tezei propuse de autor. Astfel, chiar în baza unei interpretări gramaticale, nu suntem fermi convinşi că refuzul recoltării celei de-a doua probe biologice nu poate atrage tipicitatea infracţiunii supuse discuţiei. Aceasta întrucât, în cele din urmă, un termen folosit de legiuitor la plural implică şi singularul (în acest sens F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. 1, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 59).

    Pe de altă parte, ne întrebăm care a fost raţiunea incriminării? Căci dacă aceasta a vizat strict ori îndeosebi buna desfăşurare a cercetărilor şi implicit aflarea adevărului prin stabilirea cât mai exactă a alcoolemiei, valoarea socială protejată de norma de incriminare pare a fi lezată şi atunci când inculpatul refuză doar parţial să participe la recoltarea probelor biologice.

    Cu privire la sancţiunea implicită, consecinţă a refuzului inculpatului, apreciem că din punct de vedere juridic soluţia utilizării valorii obţinute în urma primei recoltări biologice drept valoare existentă la momentul săvârşirii faptei prevăzute de art. 87 alin. 1, este inacceptabilă.

    În primul rând, este evident că valoarea obţinută în urma primei recoltări nu este cea din momentul în care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice. Faptic, acest lucru ar fi posibil doar în ipoteza în care prima recoltare s-ar realiza la un asemenea interval de timp încât după atingerea valorii maxime a alcoolemiei, aceasta să coboare la valoarea (rămasă necunoscută) din momentul condusului.

    În al doilea rând, utilizarea unei prezumţii conform căreia o valoare a alcoolemiei peste limita prevăzută de art. 87 alin. 1 relevată de prima probă biologică probează existenţa unei valori similare la momentul conducerii autovehiculului este mai degrabă o prezumţie nerezonabilă. Ar rămâne însă de discutat în ce măsură această probă s-ar putea corobora cu eventuale declaraţii.

    NOTĂ SUPLIMENTARĂ: Totuşi, dacă acceptăm că oricare refuz atrage tipicitatea faptei prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, se ridică o problemă cu privire la identificarea unei unităţi legale ori a unei pluralităţi de infracţiuni. Cu alte cuvinte, dacă agentul refuză ambele recoltări, suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni ori a unei infracţiuni continuate?

    În ceea ce ne priveşte, chiar dacă am ajunge să conchidem că în cazul unui prim refuz, al doilea refuz de recoltare mai prezintă relevanţă penală, considerăm că ne-am afla în ipoteza unei unităţi naturale colective.

    The following two tabs change content below.
    Avocat, Baroul Cluj Avocat specializat în drept penal, îndeosebi infracţiuni de criminalitate organizată precum cele informatice. tel. 0748.149.840 / Email: contact@zlati.legal / george.zlati@protonmail.com Cărţi publicate: Codul de procedură penală comentat, ediţia 3, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2020 (coautor, coordonator Mihail Udroiu) Noul Cod penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014 (în colaborare cu Sergiu Bogdan şi Doris Alina Şerban) Articole relevante (selecţie): 1. Sancţionarea accesului neautorizat la o reţea wireless şi utilizarea fără drept a serviciului de Internet. Analiză de lege lata, lege ferenda, cu trimitere la elemente de drept comparat - Caiete de drept penal, nr. 2/2011 2. Problematica violenţei exercitate într-un joc sportiv (II). Răspunderea penală a participanţilor la jocul sportiv - Caiete de drept penal, nr. 3/2011 3. Unele consideraţii cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 5 lit. b) şi e) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Pandectele Române, nr. 9/2012 4. Unele aspecte în legătură cu infracţiunile informatice din perspectiva legislaţiei în vigoare, precum şi a noului Cod penal, Dreptul, nr. 10/2012 5. Dematerializarea obiectului material al infracţiunii în contextul evoluţiei tehnologice şi consecinţele acesteia, Dreptul, nr. 9/2013 6. Percheziţia sistemelor informatice şi a mijloacelor de stocare a datelor informatice (I), Caiete de drept penal, nr. 3/2014; 7. Percheziţia sistemelor informatice şi a mijloacelor de stocare a datelor informatice (II), Caiete de drept penal, nr. 4/2014; 8. Legitima apărare şi starea de necesitate în domeniul criminalităţii informatice (I), Dreptul, nr. 4/2015; 9. Legitima apărare şi starea de necesitate în domeniul criminalităţii informatice (II), Dreptul, nr. 5/2015. 10. Privilegiul contra autoincriminării şi criptografia, Penalmente Relevant, nr. 1/2016 11. Frauda informatică. Aspecte controversate, Caiete de Drept penal, nr. 4/2018

    Materiale conexe:

    Adaugaţi un comentariu

    Mailul Dvs. NU va fi făcut public. Completaţi câmpurile obligatorii *

    *
    *