Contestaţie cameră preliminară. Restituirea cauzei în vederea rejudecării ca urmare a nemotivării încheierii atacate. Aplicarea directă a articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
I. Extras încheiere penală nr. 12/03.02.2016 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Sălaj:
“În motivarea contestaţiei, s-a invocat în primul rând lipsa motivării de către judecătorul de cameră preliminară cu privire la criticile vizând trimiterea în judecată pentru o modalitate în legătură cu care nu a fost începută urmărirea penală şi nu s-a pus în miţşcare acţiunea penală, dar şi inexistenţa unui proces-verbal prin care să se consemneze efectuarea actelor premergătoare.
[…]
Din analiza considerentelor acestei ultime încheieri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sălaj constată că într-adevăr aceasta este nemotivată cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil prin lipsa aducerii la cunoştinţă a învinuirii de îndată şi prin efectuarea urmăririi penale în preponderent în faza actelor premergătoare, dar şi a celor vizând trimiterea în judecată pentru o modalitate de comitere a faptei pentru care nu s-a început urmărirea penală şi nu s-a pus în mişcare acţiunea penală.
În ceea ce priveşte solicitarea apărării de desfiinţare a încheierii atacate şi trimitere a cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii, se reţine că o astfel de soluţie nu este prevăzută expres, prin dispoziţiile art.4251 alin.7 pct.2 lit.b) Cod procedură penală precizându-se că nu se poate dispune rejudecarea cauzei decât dacă nu au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea, iar normele de procedură penală sunt de strictă interpretare.
Pe de altă parte însă, se reţine că dispoziţiile art. 401-404 Cod procedură penală consacră principiul necesităţii motivării hotărârilor judecătoreşti, indiferent de natura acestora, nerespectarea acestui principiu constituind motiv de desfiinţare a lor. Din economia dispoziţiilor menţionate se desprinde ideea că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, argumentele judecătorului trebuind să se raporteze aşadar atât la susţinerile şi apărările părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea acestor prevederi, dar şi ale art 6 paragraf 1 din CEDO.
În acest sens, în jursprudenţa instanţei europene s-a subliniat în mod constant rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, arătându-se că dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen concret al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, sau cel puţin de a le aprecia (cauza Albina împotriva României).
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută şi de art.21 alin.3 din Constituţia României şi art. 6 alin.1 din CEDO. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt într-adevăr ascultate, adică analizate corespunzător de către instanţa sesizată (cauza Dumitru Popescu împotriva României), fără ca aceasta să presupună în mod obligatoriu existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei (cauza Boldea contra României).
În consecinţă, neexaminarea în niciun fel de către judecătorul de cameră preliminară a aspectelor invocate de apărare şi menţionate anterior reprezintă o încălcare a dreptului la apărărare şi, implicit a dreptului la un proces echitabil. Efectele acestor încălcări nu pot fi înlăturate prin analizarea directă a acestor aspecte de către judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii de dispunere a începerii judecăţii, întrucât dacă s-ar proceda într-o asemenea manieră, încheierea acestuia din urmă fiind definitivă, inculpatei i-ar fi încălcat şi dreptul de acces la două grade de jurisdicţie, ceea ce ar însemna practic o perpetuare a încălcării dreptulului la apărare şi la un proces echitabil.
Lipsa motivării hotărârii şi a prezentării argumentelor pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibilă exercitarea controlul judiciar şi conducând la încălcarea prevederilor art.6 paragraf 1 din CEDO.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, apreciind întemeiată contestaţia formulată de către inculpata judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului urmează a o admite, a desfiinţa încheierea atacată şi a trimite cauza la judecătorul de camera preliminară de la Judecătoria Zalău în vederea rejudecării.”
II. Succinte consideraţii
Soluţia este în primul rând de o însemnătate deosebită deoarece, deşi judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că în dreptul intern lipseşte un remediu procesual atunci când se constată o lipsă a motivării ori o motivare insuficientă a încheierii contestate, a făcut o aplicare directă a prevederilor convenţionale – în speţă a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Subliniem inclusiv faptul că această soluţie jurispudenţială nu este una izolată, restituiri în temeiul art. 6 din Convenţie fiind pronunţate inclusiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori Curtea de Apel Cluj (încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 167/25.03.2015 – a se vedea aici).
În ceea ce ne priveşte, o asemenea soluţie se impune datorită vidului legislativ.
Inclusiv art. 20 alin. (2) din Constituţie statuează în mod expres faptul în măsura în care „există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”.
În consecinţă, aplicarea directă a art. 6 din Convenţie şi sancţionarea acestor omisiuni prin restituirea cauzei în vederea rejudecării nu ar oferi decât un remediu procesual în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare.
Având în vedere importanţa soluţiei dispuse în procedura camerei preliminare, o motivare din care să reiasă cu evidenţă faptul că judecătorul de cameră preliminară a lecturat şi analizat cererile şi excepţiile formulate este imperios necesară din perspectiva garantării dreptului la apărare.
Or, singura modalitate prin care se poate constata că judecătorul de cameră preliminară a analizat cu maximă diligenţă aspectele învederate atât de către apărare cât şi de către reprezentantul Ministerului Public este prin identificarea „procesului de deliberare” în considerentele încheierii de admitere ori respingere a cererilor / excepţiilor formulate.
Imposibilitatea identificării motivelor pentru care judecătorul de cameră preliminară a ajuns la o anumită concluzie pune serios în discuţie în ce măsură argumentele apărării au fost cu adevărat examinate. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri faptul că doar o motivare din care să reiasă cu suficientă claritate temeiurile pentru care judecătorul şi-a fundamentat hotărârea oferă posibilitatea acuzatului de a-şi exercita în mod efectiv dreptul la o cale de atac (a se vedea în acest sens cauzele Hadjianastassiou c. Grecia, parag. 33; Hirvisaari c. Finlanda, parag. 30).
Ajungem aşadar în situaţia în care dreptul la o cale de atac devine un drept iluzoriu, apărarea fiind pusă practic în situaţia de a reitera conţinutul cererilor şi excepţiilor invocate fără a avea posibilitatea reală de a critica modul în care judecătorul de cameră preliminară a ajuns la o concluzie nefondată.
Respingerea cererii de restituire în vederea rejudecării cauzei de către judecătorul de cameră preliminară ce nu şi-a motivat adecvat încheierea ar duce din punctul nostru de vedere la perpetuarea încălcării dreptului la apărare inclusiv în situaţia în care în contestaţie s-ar analiza în mod efectiv criticile învederate supra. Aceasta întrucât, judecătorul de cameră preliminară ce soluţionază contestaţia nu poate analiza pentru prima dată critici omise a fi analizate de către judecătorul de cameră preliminară sesizat prin rechizitoriu. Procedându-se astfel, s-ar ajunge în situaţia în care argumentele apărării sunt ascultate pentru prima dată în contestaţie.
III. Consecinţe restituire
Dincolo de necesitatea unei asemenea restituiri în baza art. 6 din Convenţie se pune problema care sunt consecinţele juridice ale unei asemenea restituiri. În ceea ce ne prieşte, principalele consecinţe sunt următoarele:
– incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară ce s-a pronunţat iniţial asupra cererilor şi excepţiilor, încheierea acestuia fiind cea care a dus la restituirea cauzei. Această incompatibilitate are în vedere faptul că s-a pronunţat asupra unor cereri şi excepţii ce ajung să fie analizate într-un al doilea ciclu procesual ca efect al restituirii cauzei.
– judecătorul de cameră preliminară care a luat locul judecătorului incompatibil este ţinut de încheierea intermediară (care nu a făcut obiectul contestaţiei) prin care care s-au constatat anumite neregularităţi şi s-a solicitat Ministerului Public. Cu alte cuvinte, dacă prin încheierea intermediară s-au constatat anumite neregularităţi, ulterior restituirii cauzei, dezbaterile trebuie să vizeze modul în care aceste neregularităţi au fost remediate. Altfel, s-ar ajunge în situaţia în care deşi încheierea intermediară nu a fost desfiinţată, aceasta ajunge să nu mai producă niciun efect ca urmare a restituirii cauzei.
Latest posts by Avocat dr. George Zlati (see all)
- (Video) De la studenţie la profesiile juridice - 02/03/2022
- Portal Penalmente Relevant. Indexarea materialelor de drept penal - 01/17/2022
- (Video) Infracţiunile de evaziune fiscală - 01/04/2022
- (Video) Metode speciale de supraveghere şi cercetare - 06/29/2021
- (Video) Dezbatere în domeniul criminalităţii informatice: Zlati vs. Dobrinoiu - 05/21/2021
Cuvinte cheie: Art. 6 CEDO, avocat drept penal Cluj, camera preliminara, constestatie camera preliminara, Curtea de Apel Cluj, dreptul la aparare, George Zlati, Hadjianastassiou c. Grecia, Hirvisaari c. Finlanda, Judecatoria Zalau, nemotivarea hotararii, proces echitabil, Tribunalul Salaj